sultói, sultoáie, s.n. (înv.) temelie. Vezi definitia »

ostói s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire. Vezi definitia »

flogotói s.m. (reg.) fulg mare de zăpadă. Vezi definitia »

ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin. Vezi definitia »

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »