MACHIAVELÍSM s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavélisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian]. Vezi definitia »

PREZENTÍSM s. n. tendință, orientare în filozofia istoriei care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalităților și năzuințelor prezentului. (< engl. presentism) Vezi definitia »

APOSTERIORÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală. (< fr. apostériorisme) Vezi definitia »

MIMETÍSM s.n. 1. Însușire a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimuțăreală. [< fr. mimétisme, cf. gr. mimeisthai – a imita]. Vezi definitia »

ACTINÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a anumitor raze luminoase de a avea un efect chimic intens. [< fr. actinisme]. Vezi definitia »