BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr. bilinguisme) Vezi definitia »

ULTRACENTRALÍSM s. n. politică exagerată de centru. (< germ. Ultrazentralismus) Vezi definitia »

CONȚINUTÍSM s.n. 1. Teorie estetică care acordă mare importanță conținutului operei de artă. 2. Preponderență a conținutului într-o operă de artă față de mijloacele formale. [< conținut + -ism, cf. it. contenutismo]. Vezi definitia »

CLASICÍSM s.n. 1. Principiile estetice ale literaturii și artei greco-latine; atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor. ♦ Arta și literatura grecească din sec. V-IV î.e.n., când acestea au atins apogeul, bazându-se pe un ideal de frumusețe armonioasă, echilibrată și senină. 2. Curent literar și artistic apărut în Franța și răspândit apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care avea ca model de creație operele antichității greco-latine. 3. Ansamblul caracterelor unei opere clasice; perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate în creație. [Cf. fr. classicisme, it. classicismo]. Vezi definitia »

BIPOLARÍSM s. n. teorie în relațiile internaționale potrivit căreia două centre de putere polarizează în jurul lor. (< fr. bipolarisme) Vezi definitia »