puită, puite s. f. (înv.) prostituată. Vezi definitia »

mîță (-țe), s. f. – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîț, s. m. (pisoi); mîțesc, adj. (de pisică); mîțan, s. m. (pisoi, cotoi); mîțește, adv. (ca pisicile); mîțișor, s. m. (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19). Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare]. Vezi definitia »

SERÍTĂ s.f. Inflamație a unei seroase; serozită. [< fr. sérite]. Vezi definitia »

moțoácă s.f. (reg.) buboi mare. Vezi definitia »