ATAVÍSM s. n. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați. – Din fr. atavisme. Vezi definitia »

UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme]. Vezi definitia »

LUTERANÍSM s.n. Denumire generală a confesiunii religioase creștine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. luthéranisme, cf. Luther – reformator al bisericii creștine din Germania în sec. XVI]. Vezi definitia »

HILOZOÍSM s.n. (Fil.) Teorie care atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gândi. [Pron. -zo-ism. / < fr. hylozoïsme, cf. gr. hyle – materie, zoe – viață]. Vezi definitia »

NEOFASCÍSM s. n. Curent politic de extremă dreaptă apărut după cel de-al doilea război mondial în diverse țări ale lumii și care preia elemente ale doctrinei fasciste, adaptându-le la condițiile existente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-fascisme. Vezi definitia »