DILIGÉNȚĂ¹ s.f. Silință, sârguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence]. Vezi definitia »

orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator). Vezi definitia »

RÁȚCĂ, rațce, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Oaie) din rasa țurcană, cu coarnele răsucite în formă de tirbușon, orientate lateral și înapoi. 2. S. f. Lână neomogenă, de calitate inferioară, produsă de aceste oi. – Din scr., magh. racka. Vezi definitia »

DĂRÁBĂ s. f. v. dărab. Vezi definitia »

MÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima) Vezi definitia »