ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (Reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalație rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături. – Et. nec. Vezi definitia »

CÓȘCOVĂ, coșcove, s.f. – V. coșcov (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »

CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka. Vezi definitia »

PERIARTERÍTĂ, periarterite, s. f. Inflamație a tunicii externe a unei artere, care se poate extinde la toate straturile peretelui arterial. [Pr.: -ri-ar-] – Din fr. périartérite. Vezi definitia »

ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine]. Vezi definitia »