destupuș, destupușuri s. n. tirbușon. Vezi definitia »

speriúș s.n. (reg.; în loc. vb.) a avea speriuș = a se teme. Vezi definitia »

ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”). Vezi definitia »

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare (tipărită) cuprinzând informații de interes general, care se afișează în instituții, pe străzi etc. sau se distribuie trecătorilor. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sunt afișate în ordinea valorii lor. – Fr. affiche. Vezi definitia »

pălăriáș, pălăriáși, s.m. (reg.) pălărier. Vezi definitia »