SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire]. Vezi definitia »

PALINOLOGÍE s. f. 1. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul polenului și al sporilor. 2. știință care se ocupă cu reconstituirea mediului fizic unde au evoluat omul și societatea umană de la primele începuturi. (< fr. palynologie) Vezi definitia »

INTONÁȚIE, intonații, s. f. 1. (Muz.) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Var.: (rar) intonațiúne s. f.] – Din fr. intonation. Vezi definitia »

APSITIRÍE s. f. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur. (< fr. apsithyrie) Vezi definitia »

XEROFAGÍE s.f., art. xerofagía, g.-d. xerofagíi, art. xerofagíei; pl. xerofagíi Vezi definitia »