CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotome. Vezi definitia »

CELÓM s.n. Cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se găsesc organele; cavitate generală. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. coelome, cf. gr. koile – cavitate]. Vezi definitia »

ZOOM s.n. 1. Efect de travelling cu ajutorul unui obiectiv cu distanța focală continuu variabilă. 2. Obiectivul însuși. [Pron. zum] (din amer. zoom) Vezi definitia »

STEATÓM s. n. lipom. (< fr. stéatome) Vezi definitia »

POTAMODRÓM, -Ă adj. (despre pești) care migrează dintr-un râu într-altul. (< potamo- + -drom) Vezi definitia »