SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat. sputum]. Vezi definitia »

lóstriță (lóstrițe), s. f. – Pește (Salmo hucho). – Var. lostiță, lostoță, lostică, lǫstuță, lostov. Sl. lososĭ (Cihac, II, 176; Tiktin); cf. pol. łosos, sb., rus. losos. Der. nu este clară. Vezi definitia »

HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose. Vezi definitia »

cúcă³, cúci, s.f. (înv.) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească. Vezi definitia »

GUAȘĂ s. f. 1. Culoare dintrâ��un amestec de pigmenți minerali cu gumĂ� arabicĂ� și miere, în picturĂ�. 2. Tablou executat în guașĂ� (1). -Din fr. Gouache Vezi definitia »