Definita cuvantului adevărat
ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ◊ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu adevărat
NUMISMÁT, -Ă s. m. f. specialist în numismatică. (< fr. numismate) Vezi definitia »
strat (straturi), s. n. – 1. Pat, culcuș. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliș, glazură. – 4. Pătrat, fîșie de pămînt în grădină sau în livadă. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport. – 7. (Banat) Organul genital al vacii. Lat. stratum (Tiktin; REW 8292), cf. v. it. strato, prov. estrat, sp., port. estrado. – Der. neol. stratifica, vb.; stratificați(un)e, s. f. Vezi definitia »
MA'T, ma'turi s.n. bar; crasma; carciuma; bodega; bufet Vezi definitia »
potilát (potiláte), s. n. – (Trans.) Voal, pînză subțire. Mag. potyolat (Tiktin). Vezi definitia »
SANCȚIONÁT, -Ă, sancționați, -te, adj. 1. (Despre legi, dispoziții etc.) Confirmat, aprobat; consfințit. 2. Pedepsit. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. Vezi definitia »