méșniță (méșnițe), s. f. – Grîu fiert, specialitate culinară de lapte cu orez sau cu mei. – Var. mleșniță. Sl. (bg.) mlĕčnica „vas, oală de lapte”, mlĕčnikŭ „farfurie cu lapte” (Scriban). În Mold. Vezi definitia »

de stă mâța-n coadă expr. v. de spaimă. Vezi definitia »

VITAMINÓZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de excesul de vitamine. [Cf. fr. vitaminose]. Vezi definitia »

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. Vezi definitia »

scleánță, scleánțe, s.f. (reg.) persoană îmbrăcată în haine negre. Vezi definitia »