PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur. Vezi definitia »

ÎNMLĂDIITÓR, -OÁRE adj. v. mlădiitor. Vezi definitia »

PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur]. Vezi definitia »

cubatór, cubatóri, s.m. (reg. înv.) tutor, epitrop, curator. Vezi definitia »

REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente, ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir. Vezi definitia »