Definita cuvantului adiacent
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu adiacent
curent literar apartinand modernismului german, caracterizat prin intoarcerea la sufletul primar, la origine, mituri, civilizatii arhaice, pentru cautarea misterului si potentarea lui; refuza descriptivul, cuvintele pastrand energii. Vezi definitia »
INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis. Vezi definitia »
SUPERINTENDÉNT s. m. (în biserica evanghelică) 1. preot care supraveghează o eforie. 2. episcop. (< germ. Superintendent) Vezi definitia »
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. Vezi definitia »
PRESÁNT, -Ă adj. care presează (2). ◊ (fig.) care cere o rezolvare grabnică, urgentă. (< fr. pressant) Vezi definitia »