Definita cuvantului copil
COPÍL1, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugaci. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și)-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu copil
BISTABÍL, -Ă adj. (despre dispozitive) capabil să aibă două stări stabile. (< engl. bistable) Vezi definitia »
APERCEPTÍBIL, -Ă adj. care poate fi perceput. (< fr. aperceptible) Vezi definitia »
IZOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi izolat. [Cf. fr. isolable]. Vezi definitia »
REZONÁBIL, -Ă adj. 1. care are o judecată, o comportare rațională; cu judecată. 2. (despre acțiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat. ◊ (despre prețuri) acceptabil. (< fr. raisonnable) Vezi definitia »
ACETÍL s.m. (Chim.) Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acétyle]. Vezi definitia »