MERTEPEÁ s. f. (Turcism înv.: în loc. adv.) De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”. Vezi definitia »

mușcheá, mușchéle, s.f. (reg.) V. mușteá. Vezi definitia »

Prea rafinat, excesiv de subtil, complicat, greu de inteles. Vezi definitia »

cuședeá vb. II refl. (numai la pers. 3 sg.) (înv.) a se cade, a se cuveni. Vezi definitia »

NÓUĂLEA, NÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optulea și al zecelea. ◊ Expr. A fi în al nouălea cer = a fi în culmea fericirii. Pe planul al nouălea, se spune despre ceva considerat neimportant, lăsat la o parte. – Nouă + le + a. Vezi definitia »