CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Smântână groasă care se prinde pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai bună. 2. Spumă care se face la suprafața unei fierturi de cafea. 3. Pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui. – Tc. kaymak. Vezi definitia »

cosác¹, cosáci, s.m. (reg.) 1. trunchi de lemn. 2. pește argintiu-deschis cu solzi mici. Vezi definitia »

iamác (iamáci) s. m. – 1. Recrut, răcan. – 2. Aghiotant. Tc. yamak (Șeineanu, III, 66). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak. Vezi definitia »

COZONÁC, cozonaci, s. m. Prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente. – Cf. bg. kuzunak. Vezi definitia »