hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

DEPURATÓR, -OÁRE adj., s.n. (Substanță) care curăță sângele, activând eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație. ◊ Aparat depurator = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele rezultate din activitatea organismului. [< fr. dépuratoire]. Vezi definitia »

PIROFÓR, pirofori, s. m. 1. Nume dat corpurilor care produc scântei și se aprind ușor în contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire). 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (și la sg.) insectă care aparține acestui gen. – Din fr. pyrophore. Vezi definitia »

fârțâitór, fârțâitoáre, adj. (reg.) care n-are astâmpăr; fâțâitor. Vezi definitia »

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor. Vezi definitia »