pandalíe (pandalíi), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom. Vezi definitia »

ENARMONÍE s. f. raport între două sunete muzicale care au aceeași înălțime, dar cu notații diferite. (< fr. enharmonie) Vezi definitia »

-ENTERÍE elem. enter(o)-. Vezi definitia »

ENZIMOLOGÍE s.f. Ramură a biochimiei care studiază enzimele. [Gen. -iei. / < fr. enzymologie]. Vezi definitia »

STENODACTILOGRAFÍE s. f. stenografie urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul mașinii de scris. (< fr. sténodactilographie) Vezi definitia »