Definita cuvantului dalmatic
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dalmatic
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos]. Vezi definitia »
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. Vezi definitia »
ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique]. Vezi definitia »
MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ◊ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus]. Vezi definitia »
vórnic (-ci), s. m.1. Boier de rangul întîi, ministru de interne și de justiție. Erau doi în Mold., începînd din 1399 (numiți mai tîrziu al Țării de Sus și al Țării de Jos) și unul în Munt. din 1414, a cărui sarcină a fost despărțită în două în 1761 și în patru în 1795. – 2. Nume pentru diverși demnitari: vornic de tîrg, prefect de poliție la Iași (sec. XVIII); vornic de Tîrgoviște și de Cîmpulung, un fel de administrator al acestor două regiuni, boier de rangul al treilea; mare vornic al poliției, membru al sfatului țării, șef al poliției de străini (sec. XVIII); vornic de harem, administrator al casei Doamnei; vornic de obște, slujbă creată în Mold. în 1803, reunind serviciile lucrărilor publice, al poliției urbane și al inspecției prețurilor; mare vornic al cutiei, administrator al fondurilor de binefacere, funcție creată în Mold. în 1793. – 3. (Mold.) Primar. – 4. Șef de protocol la nunțile populare. – 5. Un anumit joc de copii. – Var. înv. dvornic. Sl. dvorĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 463), cf. slov., cr. dvornik „curtean”, pol. dwornik „intendent”, rus. dvornik „portar”. – Der. vorniceasă, s. f. (nevastă de vornic; dădacă sau prima doamnă a principesei); vornicel, s. m. (slujbaș al cîrmuirii; aprod, funcționar judecătoresc ales de popor; șef de protocol la nunțile populare); vornicie, s. f. (slujba de vornic; primărie); vornici, vb. (a o face pe vornicul la o nuntă). – Din rom. provine ngr. βόρνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 94). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z