Definita cuvantului dar
DAR2, daruri, s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis, dăruit. ◊ Loc. adv. În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație. 2. (Bis.) Prinos, ofrandă. ◊ Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru cuminecătură. II. 1. Însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent. ◊ Expr. A avea darul să... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (În concepția creștină) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin. ◊ Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești. – Din sl. darú.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dar
CRÓSSBAR s. n. Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată. – Cuv. engl. Vezi definitia »
FUMOÁR s.n. Încăpere, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Pron. -moar, var. fumuar s.n. [< fr. fumoir]. Vezi definitia »
mi-ar placea Vezi definitia »
impresár, impresari s. m. (reed.) minor internat într-un centru de reeducare, cu un comportament teribilist, care nu se supune minorilor cu vechime mai mare în institut. Vezi definitia »
MUȘCHIULÁR, -Ă adj. v. muscular. Vezi definitia »