GUANÍNĂ, guaníne, s. f. Purină (C₅H₅N₅O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină și uracil. (terminolog. științif., din guano (unde se întâlnește cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF] Vezi definitia »

MĂSLUIÁLĂ, măsluieli, s. f. (Rar) Măsluire. [Pr.: -lu-ia-] – Măslui + suf. -eală. Vezi definitia »

POLIACHÉNĂ, poliachene, s. f. Fruct format din mai multe achene. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyakène. Vezi definitia »

PUPONIÉRĂ s.f. Secție de prunci într-o creșă. [Pron. -ni-e-. / < fr. pouponnière]. Vezi definitia »

mícă (-ci), s. f. – Fragment, fărîmă, parcelă, parte. Lat. mῑca (Pușcariu 1068; Candrea-Dens., 1093; Tiktin; REW 5559), cf. it. mica, fr. mie, sp. miga. Der. din sl. migŭ „clipă, moment” (bg., pol. mig, sb., rus. miga), propusă de Graur, BL, VI, 156 și de Scriban, se bazează pe expresii ca o mică de ceas, în care mică dobîndește sensul special de „parte dintr-o oră” și pare posibilă doar ca încrucișare semantică. E dubletul lui mică, s. f. (mineral în foițe), din fr. (lat.) mica. Probabil același cuvînt este cel care s-a păstrat în expresia mici fărîme (var. mii fărîme, mii și fărîme), cu sensul de „bucățele”, în care mici „bucăți” s-a confundat cu mici „de mărime redusă”. – Cf. dumica, nimic. Vezi definitia »