corhánă (corháne), s. f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s. m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos). Vezi definitia »

rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »

CAMELÍNĂ s. f. plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și fructe mici, din care se extrage un ulei folosit în pictură și la fabricarea săpunului. (< fr. caméline) Vezi definitia »

PORTSCÚLĂ s.f. Piesă care susține lama, cuțitul etc. unei mașini; portunealtă. [< port- + sculă, după fr. porte-outil]. Vezi definitia »

ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec. Vezi definitia »