Definita cuvantului dăinuire
DĂINUÍRE s. f. Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – V. dăinui.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dăinuire
JAVELIZÁRE s.f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu hipocloriți alcalini. [< javeliza, după fr. javellisation]. Vezi definitia »
OBNUBILÁRE, obnubilări, s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a conștiinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila. Vezi definitia »
EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula]. Vezi definitia »
LĂMURÍRE, lămuriri, s. f. Acțiunea de a (se) lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire, explicație (suplimentară). – V. lămuri. Vezi definitia »
DEZVIRGINÁRE s. f. Faptul de a dezvirgina; deflorare. – V. dezvirgina. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z