Definita cuvantului dăinuire
DĂINUÍRE s. f. Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – V. dăinui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dăinuire
ITALIENIZÁRE s.f. Acțiunea de a italieniza și rezultatul ei. [< italieniza]. Vezi definitia »
RE2 s. m. inv. (muz.) 1. a doua treaptă a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. a treia coardă a unei viori. (< it. re) Vezi definitia »
PEPTIZÁRE s.f. Trecerea unei substanțe coloidale din stare de gel în stare de dispersie coloidală. [După fr. peptisation]. Vezi definitia »
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). Vezi definitia »
EVISCERÁRE s.f. Eviscerație. [< fr. éviscérer]. Vezi definitia »