Definita cuvantului dărăcitor
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărăcitor
izvor s. n. sg. (friz.) apă de colonie. Vezi definitia »
GRAMINIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu iarbă. (< lat. graminivorus) Vezi definitia »
DIVULSÓR s.n. Instrument folosit pentru a provoca divulsiunea. [< fr. divulseur]. Vezi definitia »
OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor. Vezi definitia »
IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur. Vezi definitia »