sfáina s.f. art., interj. (reg.) 1. (s.f. art.; în expr.) a da sfaina = a vesti. 2. (interj.) fuga!. Vezi definitia »

ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare. Vezi definitia »

BOLOGNA [bolóña], oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), în C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, mașini agricole, produse chimice, încălț., confecții, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile înclinate Garisenda și Asinelli (sec. 12), biserica gotică San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) și Poggi (sec. 16). Pinacotecă. Așezare etruscă (Felsina) și colonie romană din 190 î. Hr. (Bononia). În ev. med. republică comunală, încorporată apoi statului papal (1506-1859, cu excepția anilor 1796-1814). În 1860, B. a fost inclusă în Regatul italian. Vezi definitia »

RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer]. Vezi definitia »

RICANÁ vb. I. intr. (Liv.) A rânji (în batjocură). [< fr. ricaner]. Vezi definitia »