váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »

AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Amăreală + suf. -uță. Vezi definitia »

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. Vezi definitia »

carboávă (carboáve), s. f. – 1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens. Vezi definitia »

ERGOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ergograf. [< ergo- + -gramă]. Vezi definitia »