Definita cuvantului dărâma
DĂRÂMÁ, dărấm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărmá vb. I] – Lat. *deramare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărâma
BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer) Vezi definitia »
MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer. Vezi definitia »
COMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A micșora volumul unui corp (mai ales al unui gaz), folosind o forță sau o presiune exterioară; a presa. ♦ (Fig.) A reprima, a înăbuși. 2. A restrânge, a reduce personalul unei întreprinderi, al unei instituții etc. [P.i. comprím. / < fr. comprimer, cf. it., lat. comprimere]. Vezi definitia »
forma literara Vezi definitia »
DECROMÁ vb. I. tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. [< de- + croma]. Vezi definitia »