GASTROSTOMA, s.f. Etimologie: gastros [gr.] = stomac, stoma [gr.] = orificiu. Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea și fixarea operatorie a stomacului la piele, în scopul de a se permite alimentarea printr-o sondă, în cazul în care calea esofagiană este întreruptă. Presupune punerea în contact a stomacului cu exteriorul, în scopul de a favoriza menținerea sub control a circuitului digestiv superior, cu rol în nutriție / screening și terapeutic. Uneori, este folosită temporar după intervenții chirurgicale pe esofag, pentru protejarea acestuia până la vindecare. Vezi definitia »

BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic, compus din două piese articulate între ele pe un ax, una putând fi prinsă de un cadran fix, iar cealaltă de o piesă mobilă, căreia îi permite o mișcare de închidere și de deschidere; țâțână. ♦ Fig. (Fam., la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia cuiva sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau a-și) ieși (sau a-și sări) din balamale = a-și ieși din fire. A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Tc. baglama. Vezi definitia »

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blâmer. Vezi definitia »

ÎNTÓCMA adv. v. întocmai. Vezi definitia »

STÓMA s.f. (Biol.; anat.) Orificiu, por sau deschidere mică pe suprafața unui organ. [< germ. Stoma, cf. gr. stoma]. Vezi definitia »