Definita cuvantului dărâmare
DĂRÂMÁRE, dărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. [Var.: (reg.) dărmáre s. f.] – V. dărâma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărâmare
SCRUTÁRE, scrutări, s. f. Acțiunea de a scruta și rezultatul ei; cercetare amănunțită; analiză minuțioasă, observare. – V. scruta. Vezi definitia »
PĂSCĂTOÁRE, păscători, s. f. (Pop.) Pășune. – Paște1 + suf. -ătoare. Vezi definitia »
STRATIFICÁRE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificație. ◊ așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. 2. punere a semințelor sau butașilor în straturi succesive alternate cu nisip, în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. împărțire a populației unei societăți în diverse categorii, după poziția acestora în structura socială. (< stratifica) Vezi definitia »
FRITÁRE s. f. (metal.) calcinare a minereurilor; fritaj. (< frita) Vezi definitia »
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza. Vezi definitia »