Definita cuvantului dărâmătură
DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărâmătură
PEISAGÍSTICĂ s.f. Ramură a picturii privind genul peisajului. [< peisagiu + -istică]. Vezi definitia »
cotrúță, cotrúțe, s.f. (reg.) 1. vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră; ungher, groapă, cotlon, cotrov, cenușar, firidă, ocniță, căpătâi, fundoaie. 2. grătarul de la sobă, gratia, roșteiul. 3. policioara de lângă cuptor. 4. cujba ce ține căldarea pe foc. 5. (fig.) om leneș. 6. (fig.) femeie intrigantă. Vezi definitia »
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme. Vezi definitia »
ALEURÓNĂ s.f. Substanță proteică de rezervă care se găsește în semințele unor plante (cotiledoanele leguminoaselor, albumenul cerealelor etc.). [< fr. aleurone]. Vezi definitia »
ECOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ecograf. [< fr. échogramme]. Vezi definitia »