Definita cuvantului dăulat
DĂULÁT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulát, -ă, dehulát, -ă adj.] – V. dăula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dăulat
BORÁT s. m. sare sau ester al acidului boric. (< fr. borate) Vezi definitia »
EVIDENȚIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele. (< evidenția) Vezi definitia »
VOIAJÁT, -Ă, voiajați, -te, adj. Care a călătorit mult; umblat. [Pr.: vo-ia-] – V. voiaja. Vezi definitia »
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa. Vezi definitia »
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca. Vezi definitia »