FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. Vezi definitia »

pârcălăbeásă, pârcălăbése, s.f. (reg.) soție de pârcălab; pârcălăboaie, pârcălăbiță. Vezi definitia »

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce. Vezi definitia »

MACROGLOBULÍNĂ s. f. componentă a complexului proteinelor sferice, cu o greutate moleculară foarte mare. (< fr. macroglobuline) Vezi definitia »

TINÓVĂ, tinove, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). – Din tină + suf. -ovă. Vezi definitia »