Definita cuvantului dânsul
DẤNSUL, DẤNSA, dânșii, dânsele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politețe) El, ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = strașnic, grozav. 2. S. m. și f. (Pop.) Soț, soție. 3. S. f. pl. art. (Pop.; în superstiții) Ielele. [Gen.-dat.: dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor] – De4 + însul.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dânsul
fudúl (fudúlă), adj. – Orgolios, mîndru, trufaș, încrezut. – Mr., megl. fudul. Tc. fodul (Șeineanu, II, 175; Lokotsch 613), cf. ngr. φουντούλης, alb. fodulj, bg. fudulin, sb. fodul, v. esp. fodolí (Eguilaz 399). – Der. fuduli, vb. refl. (a se mîndri, a se făli); fudulie, s. f. (orgoliu, mîndrie, îngîmfare; testicul de berbec); fudulache, s. m. (zăpăcit, aiurit). – Prin rom. se explică rut. fuduljia, fudelnyi și fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282). Vezi definitia »
a se juca cu focul expr. a se expune în mod inutil unui risc; a-și asuma riscuri mari. Vezi definitia »
atributul adjectival se exprima prinädjectiv propriu-zis sau provenit din participiunumeral-cu valoare adjectivala Vezi definitia »
SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum. Vezi definitia »
Cuvântul „scarlat” circulă ca subst. comun – ex. Mateiu Caragiale, „Craii...” – „din crestetul capului până în scarlatul tocurilor”, dar nu stiu ce înseamnă: nu l-am găsit nicăieri, cu excep ia numelor proprii, ex. Mircea Scarlat etc. Vezi definitia »