COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis. Vezi definitia »

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație. Vezi definitia »

DISCUSIÚNE s.f. (Liv.) Dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestație. [Pron. -si-u-. / < lat. discussio, fr. discussion]. Vezi definitia »

OPÚNE, opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune). Vezi definitia »

ANTISTENE (ANTISTHENES) (c. 435- 370 î. Hr.), filozof grec. Întemeietorul școlii cinice. Elev al lui Socrate. Adversar al doctrinei platoniciene a separației ideilor, a promovat relativismul în filozofie, făcînd din individ scopul exercițiului său filozofic. Vezi definitia »