PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. Vezi definitia »

INTERLOCÚȚIE s.f. v. interlocuțiune. Vezi definitia »

OSTĂȘÍE s. f. (Înv.) 1. Serviciu de ostaș; militărie. 2. Oștire, armată. 3. Virtute ostășească, vitejie. – Ostaș + suf. -ie. Vezi definitia »

ACTINOPATÍE s.f. (Med.) Boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete. [Gen. -iei. / < fr. actinopathie, cf. gr. aktis – rază, pathos – boală]. Vezi definitia »

INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration]. Vezi definitia »