Definita cuvantului doinire
DOINÍRE, doiniri, s. f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – V. doini.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doinire
SENILIZÁRE s. f. Acțiunea de a se seniliza și rezultatul ei. – V. seniliza. Vezi definitia »
IMPUPÁRE s.f. (Biol.) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă. [Cf. it. impopparsi]. Vezi definitia »
BIZOTÁRE, bizotări, s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota. Vezi definitia »
CÂRPÍRE, cârpiri, s. f. Acțiunea de a cârpi și rezultatul ei; cârpit. – V. cârpi. Vezi definitia »
încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima. Vezi definitia »