ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia. Vezi definitia »

vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe Vezi definitia »

HINDUSTÁNĂ adj.f., s. f. (Limbă) indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. – Din fr. hindoustani. Vezi definitia »

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = prima armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence. Vezi definitia »

AMPRÍZĂ s.f. 1. Lățimea totală a fâșiei de teren pe care urmează a se construi o cale de comunicație publică. 2. Influență, ascendent, autoritate morală. [< fr. emprise]. Vezi definitia »