DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

ZOR¹ s.n., pl. zóruri Vezi definitia »

ÎNFRUNTĂTÓR, -OÁRE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă (1). – Din înfrunta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

SUPERVIZÓR s.n. Program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor² (3) [în DN]. [Cf. engl. supervisor]. Vezi definitia »

ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »