EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers]. Vezi definitia »

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium. Vezi definitia »

TETRASTÍH, -Ă adj. 1. (despre strofe) de patru versuri; catren. 2. din patru părți. (< lat. tetrastichus, gr. tetrastikhos) Vezi definitia »

DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon. Vezi definitia »

ȘTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich]. Vezi definitia »