Definita cuvantului empiriocriticism
EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu empiriocriticism
LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot și să admită în anumite limite libertăți democratice; 2. Atitudine excesiv tolerantă și binevoitoare față de greșelile altora; împăciuitorism. [< fr. libéralisme]. Vezi definitia »
PERIPATETÍSM s. n. Doctrina filozofică a lui Aristotel și a discipolilor săi. – Din fr. péripatétisme. Vezi definitia »
LAXÍSM s. n. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care susține că în absența unei interdicții, evidente, o acțiune poate fi înfăptuită, mai ales dacă există temeiuri bine determinate. (< fr. laxisme) Vezi definitia »
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. Vezi definitia »
SUPRAREALÍSM s. n. curent literar și artistic de avangardă din sec. XX, care, negând gândirea logică și activitatea premeditată a rațiunii în procesul creației artistice, preconiza o totală libertate de expresie, punând accentul pe irațional, inconștient, pe vise și pe automatismul psihic și verbal. (după fr. surréalisme) Vezi definitia »