ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Vezi definitia »

ASTROMETRÍE s. f. Tehnica determinării locului de observație raportat la sfera cerească sau la diferiți aștri principali de pe bolta cerească. – Fr. astrométrie. Vezi definitia »

BRONHOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare vizuală a interiorului bronhiilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoscopie, cf. gr. bronchos – trahee, skopein – a privi]. Vezi definitia »

DIPLEGÍE, diplegii, s. f. Paralizie bilaterală. – Din fr. diplégie. Vezi definitia »

ECOPRAXÍE s. f. (Med.) reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. Din. fr. échopraxie. Vezi definitia »