HIPÁRH¹ s. m. (ant.) adjunct al unui satrap. (< fr. hyparque, gr. hyparkhos) Vezi definitia »

TOXÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei trupe de ostași înarmați cu arcuri, care apărau orașele de jafuri și recoltele de distrugere. [< fr. toxarches]. Vezi definitia »

PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. Vezi definitia »

MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch) Vezi definitia »

NOMÁRH s.m. Nume dat de greci guvernatorului unei nome². [< fr. nomarque, cf. gr. nomos – nomă², archein – a conduce]. Vezi definitia »