TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă. Vezi definitia »

ÚNGUIBUS ET DÉNTIBUS loc. adv. folosind toate forțele. (< lat. unguibus et dentibus, cu unghiile și cu dinții) Vezi definitia »

LÍTUUS s.n. Baston încovoiat pe care îl purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus]. Vezi definitia »

ștocáus s.n. (reg.) închisoare, temniță. Vezi definitia »