chílă (chíle), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal). Vezi definitia »

GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. Vezi definitia »

vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei Vezi definitia »

NEUROLIMFOMATÓZĂ s. f. boală rară, prin paralizia extremităților și slăbirea de volum a mușchilor striați. ◊ leucoza găinilor. (< fr. neurolymphomatose) Vezi definitia »

OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază. Vezi definitia »