GRAFÍSM s. n. 1. redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. ◊ manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. 3. (muz.) gen de compoziție contemporan în care partitura conține desene ce trebuie să sugereze interpreților improvizarea muzicii. (< fr. graphisme) Vezi definitia »

IDIOCROMATÍSM s.n. Proprietate a unor minerale de a fi idiocromatice. [Pron. -di-o-. / < fr. idiochromatisme]. Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism. Vezi definitia »

SPINOZÍSM s.n. Sistemul filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. [< fr. spinozisme, cf. Spinoza – filozof olandez]. Vezi definitia »

SURDOMUTÍSM s. n. defectul surdomuților; surdomutitate. (< surdo- + mutism) Vezi definitia »