Definita cuvantului fonațiune
FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonațiune
INCORECTITÚDINE s.f. Lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie, înșelătorie. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ab orígine loc. adv. de la origine. (< lat. ab origine) Vezi definitia »
EXCURSIÚNE s.f. v. excursie. Vezi definitia »
IRIZIÚNE s.f. (Liv.) Acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision]. Vezi definitia »
întărâtăciúne s.f. (reg., înv.) întărâtare. Vezi definitia »