Definita cuvantului fronton
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fronton
TRITÓN3, tritoni, s. m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton și doi neutroni. – Din fr. triton. Vezi definitia »
AMFICȚIÓN s. m. membru al unei amficționii. (< fr. amphictyon) Vezi definitia »
DECAMERÓN, decameroane, s. n. Operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile. „Decameronul” lui Boccaccio. – Din fr. décaméron, it. decameron. Vezi definitia »
mason (masóni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din București a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din București le-a condus pe cele din Austria și Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se folosește și în formele autentice, francmason și der. lui. Vezi definitia »
EPIGÓN s. m. 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos) Vezi definitia »